- refuzá
- vb., ind. prez. 1 sg. refúz, 3 sg. şi pl. refúzã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
refuzá
Look at other dictionaries:
refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva … Dicționar Român
respinge — RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire.… … Dicționar Român
declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… … Dicționar Român
refuz — REFÚZ, refuzuri, s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau… … Dicționar Român
refuzare — REFUZÁRE s.f. Acţiunea de a refuza şi rezultatul ei. – v. refuza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REFUZÁRE s. 1. respingere. (refuzare unei propuneri.) 2. v. recuzare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime refuzáre s … Dicționar Român
dezavua — DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli dariza,… … Dicționar Român
integrism — INTEGRÍSM s. v. fundamentalism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime integrísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic INTEGRÍSM s.n. Atitudine a unor catolici care, pretinzând că menţin integritatea doctrinei … Dicționar Român
recuza — RECUZÁ, recúz, vb. I. tranz. A nu recunoaşte competenţa sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RECUZÁ vb.… … Dicționar Român
abzice — abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen) Trimis de tavi, 05.01.2009. Sursa: MDN abzíce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abzíc Trimis de siveco, 05.01.2009. Sursa … Dicționar Român
denega — DENEGÁ, denég, vb. I. tranz. (înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. cf. fr. d é n i e r . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 denegá vb … Dicționar Român
